Fum, ceas, o uşă mereu închisă, oglinzi, ceaţă,
o bancă din parc, un om ghemuit pe ea, acolo printre copacii surzi.
sau într’o cutie cu acoperiş din sârmele unei umbrele.
Eşti pe drumuri, eşti un nimeni pentru ei, pentru restul lumii.
Te mai vede cineva? Nu.
Iarba pe care calci îţi este cer,
Casă,
mamă şi tată,
pătură şi soare.
